English
 Deutsch
 Magyar   |
|
|
|
|
|
|
|
|
| CE
ÎNSEAMNA A FI CRESTIN ORTODOX?
CUPRINS
1. CRESTINISMUL ORTODOX 1.1. Care este întelesul corect al cuvântului „ortodox”? 1.2. Ce înseamna a fi crestin ortodox? Cine este crestin ? 1.3. Cum poate deveni cineva crestin? 1.3.1. Esti crestin pentru ca ai fost botezat? 1.3.2. Esti crestin pentru ca esti bun si încerci sa respecti cele zece porunci, fara a face rau nimanui? 1.3.3. Esti crestin pentru ca mergi la biserica, te rogi, aprinzi lumânari, iti faci semnul crucii si iei parte la alte practici religioase? 1.3.4. Esti crestin pentru ca ai credinta în Dumnezeu si în Hristos indiferent de modul în care traiesti?
2. TRADITIA ORTODOXA 2.1. Unde putem gasi traditia ortodoxa a apostolilor si a parintilor bisericesti timpurii? 2.2. Ce au învatat apostolii si parintii bisericesti timpurii cu privire la închinarea la icoane? 2.3. Ce au învatat apostolii si parintii bisericesti timpurii cu privire la închinarea la Maria? 2.4. Ce au învatat apostolii si parintii bisericesti timpurii cu privire la închinarea la sfinti?
3. BISERICA ORTODOXA 3.1. Care este de fapt biserica ortodoxa? 3.2. Ritualurile si formalismul au vreun loc în biserica?
4. CONCLUZII
1. CRESTINISMUL ORTODOX
1.1. Sensul cuvântului “ortodox”
Cuvântul „ortodox” provine din doua cuvinte grecesti: „orthos” (drept, corect sau adevarat) si „doxa” (glorie, onoare, lauda, închinare) si este în general folosit cu sensul de „închinare adevarata”, dar si ca „doctrina, învatatura adevarata” pentru ca cele doua sensuri sunt strâns legate. Termenul de „ortodox” a fost folosit pentru a arata diferenta dintre învatatura corecta a bisericii crestine timpurii instituita de apostolii lui Hristos si învataturile noi, eretice sau eterodoxe introduse mai târziu.
Astazi un numar uimitor de mare de grupuri, organizatii religioase si biserici pretind a fi succesorii bisericii primare. Dar care este adevaratul succesor? Pentru a afla raspunsul trebuie sa comparam ceea ce biserica a crezut si a practicat la început cu ceea ce propovaduiesc aceste grupuri si organizatii.
Simeon Noul Teolog (949-1022) considera ca ortodox „nu este acela care introduce noi dogme în biserica lui Dumnezeu, ci acela care duce o viata în conformitate cu adevarata credinta.”
Exista o legatura vie între adevarata credinta si adevaratul mod de traire. Asa cum spune Mitropolitul Philaret din Moscova: „Crezul nu îti apartine decât daca l-ai trait.”
„Pentru desavârsirea vietii este necesara imitarea lui Hristos.” ( Vasile cel Mare, 330-379, Despre duh, cap. XV) „Teologie fara practica este teologia demonilor.” (Maxim Marturisitorul, 580-662)
1.2. Sensul cuvântului „crestin”
Cuvântul „crestin” provine din cuvântul grecesc „christianos”, cum au fost numiti ucenicii la început (Faptele Apostolilor 11:26) pentru ca ei erau urmasii lui Hristos si traiau dupa poruncile lui.
„Daca paziti poruncile Mele, veti ramâne întru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie în voi si ca bucuria voastra sa fie deplina. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 15:10-14)
În general astazi se accepta faptul ca, în tarile asa-zis ortodoxe, aproape toti oamenii se considera crestini. Foarte putini sunt cei care refuza aceasta denumire. De exemplu, în Rusia majoritatea sunt membri ai bisericii ortodoxe. În Bulgaria si România majoritatea locuitorilor se considera ortodocsi si foarte putini se declara în mod oficial a nu fi crestini. Sunt oare cu totii crestini? Cum ar fi fost numiti de catre apostoli, luând în considerare faptul ca ei au accentuat dintotdeauna ca urmasii lui Hristos sunt aceia care traiesc dupa exemplul Lui?
„Daca zicem ca avem împartasire cu El si umblam în întuneric, mintim si nu savârsim adevarul. Iar daca umblam întru lumina, precum El este în lumina, atunci avem împartasire unul cu altul; si sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat”. (Întâia epistola soborniceasca a Sfântului apostol Ioan 1:6-7)
„Cel ce zice: "L-am cunoscut", dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si întru el adevarul nu se afla. Iar cine pazeste Cuvântul Lui, întru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavârsita; prin aceasta cunoastem ca suntem întru El. Cine zice ca petrece întru El, dator este precum Acela a umblat si el asa sa umble”. (Întâia epistola soborniceasca a Sfântului apostol Ioan 2:4-6)
Contrar învataturii lui Hristos, biserica ortodoxa institutionalizata accepta ca membri oameni care ei însisi recunosc ca iau parte la liturghie foarte rar, duc o viata lumeasca si nu îi preocupa cele duhovnicesti. S-a ajuns chiar pâna acolo încât sa se spuna ca Hristos traieste în ei datorita botezului. Dar El a spus:
„Si cel ce nu-si ia crucea lui si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine. Cine tine la sufletul lui îl va pierde, iar cine îsi pierde sufletul lui pentru Mine, îl va gasi. (Sfânta Evanghelie dupa Matei 10:38-39)
„Iisus a raspuns si i-a zis: "Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi si vom veni la el si vom face locas la el”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 14:23)
„Aceia care nu traiesc asa cum El a învatat ar trebui sa stie ca nu sunt cu adevarat crestini, chiar daca învataturile Lui sunt pe buzele lor caci El a spus ca nu aceia care doar marturisesc, ci aceia care fac fapte vor fi mântuiti”. (cf. Matei 13:42-43; 7:15-16,19); (Întâia Apologie a lui Iustin, cap. 16)
1.3. CUM POATE DEVENI CINEVA CRESTIN?
1.3.1. Esti crestin pentru ca ai fost botezat?
Sa citim cum a înteles Vasile cel Mare botezul:
“Botezul semnifica în mod simbolic curatirea de faptele carnii; asa cum au spus apostolii, ati fost circumcisi cu o circumcizie facuta nu de mâini, ci cu circumcizia lui Hristos prin curatirea trupului de pacatele carnii, îngropati fiind cu El prin botez. Botezul nu înseamna curatirea de întinaciunile carnii, ci marturia unui cuget curat în fata lui Dumnezeu. Asadar instruindu-ne pentru viata care urmeaza dupa înviere Domnul ne arata modul de viata cerut de Evanghelie si ne pune înainte legea blândetii, a îndurarii raului, a libertatii de murdarirea care provine din dragostea de placere si a libertatii de pofte cu scopul ca în final sa câstigam si sa atingem tot ceea ce viata care va sa vie prin natura sa are la dispozitie”. (Vasile cel Mare, Despre duh, cap. XV)
“Caci asa cum credem în Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, tot asa suntem botezati în numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfânt; mai întâi vine marturisirea, care ne conduce spre mântuire, si apoi urmeaza botezul punând sigiliul peste consimtamântul nostru”. (cap. XII)
Toata Biblia vorbeste despre credinta personala. Omul poate fi mântuit doar prin propria credinta. Botezul îsi are locul si importanta lui în crestinism, totusi Biblia ne arata ca ceea ce îi da valoare este credinta, care se manifesta prin supunere fata de Cuvântul lui Dumnezeu.
“…iar când au crezut lui Filip, care le propovaduia despre împaratia lui Dumnezeu si despre numele lui Iisus Hristos, barbati si femei se botezau. Iar Simon a crezut si el si, botezându-se, era mereu cu Filip. Si vazând semnele si minunile mari ce se faceau, era uimit. Iar apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan…” (Faptele Sfintilor Apostoli 8:12-14)
“…deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat si în ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete…” (Faptele Sfintilor Apostoli 2:41)
De aceea, este absurd sa credem despre copii ca ei vor fi mântuiti prin marturia adusa de nasi la botez. Mai mult decât atât, adevarul este ca în majoritatea cazurilor nasii nu duc o viata crestina. Atunci cum pot sa garanteze ca îl vor conduce spiritual pe copil? Cum pot sa depuna marturie pentru credinta copilului când propria lor credinta este moarta?
„...sunt calauze oarbe orbilor si daca orb pe orb va calauzi, amândoi vor cadea în groapa”. (Sfânta Evanghelie dupa Matei 15:14)
1.3.2. Esti crestin pentru ca esti bun si încerci sa respecti cele zece porunci, fara a face rau nimanui?
O alta idee raspândita este ca esti crestin daca esti om bun si încerci sa respecti cele zece porunci, fara sa faci rau nimanui.
Pentru o întelegere corecta trebuie sa luam în considerare cuvintele lui Hristos :
„Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul; precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 13:34-35)
„Cine zice ca petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa sa umble. Iubitilor, nu va scriu porunca noua, ci o porunca veche pe care o aveati de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-ati auzit. Iarasi, va scriu porunca noua, ceea ce adevarat întru El si întru voi, pentru ca întunericul se duce si lumina cea adevarata începe sa rasara. Cine zice ca este în lumina si pe fratele sau îl uraste, acela este în întuneric pâna acum. Cine iubeste pe fratele sau ramâne în lumina si sminteala nu este în el. Iar cel ce uraste pe fratele sau este în întuneric si umbla în întuneric si nu stie încotro se duce, pentru ca întunericul a orbit ochii lui. Va scriu voua, copiilor, fiindca iertate v-au fost pacatele pentru numele Lui. Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la început. Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal”. (Întâia epistola soborniceasca a Sfântului apostol Ioan 2:7-13)
Nu este de ajuns sa nu facem rau, ci Hristos ne-a aratat o dragoste activa, plina de daruire pentru ceilalti:
„Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau, ramâne în moarte. Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas n-are viata vesnica dainuitoare în el. În aceasta am cunoscut iubirea ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi; si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati. Iar cine are bogatia lumii acesteia si se uita la fratele sau care este în nevoie si îsi închide inima fata de el, cum ramâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul”. (Întâia epistola soborniceasca a Sfântului apostol Ioan 3:14-18)
Nu mai traim în timpul Vechiului Testament, ci prin Hristos am pasit într-o noua epoca spirituala în care ni se cere mult mai mult pentru ca si revelatia a fost mai mare. Tinerea celor zece porunci erau în centrul Legii, dar nici chiar Vechiul Testament nu s-a rezumat numai la ele (Deut 6:5, Levitic 19:17-18, Romani 13:10-12, Marcu 10:28-34). Cu cât mai mult atunci, nivelul Noului Testament este superior (Matei 5:17-48). De aceea nu este de ajuns sa respecti cele zece porunci, ci prin Duhul Sfânt putem creste în cunoasterea si practicarea binelui. Standardul stabilit de Hristos nu este doar ferirea de rau, ci cautarea constienta a binelui:
„Drept aceea, cine stie sa faca ce e bine si nu face, pacat are!” (Epistola soborniceasca a Sfântului apostol Iacov 4:17)
Multi membri pasivi ai „Bisericii ortodoxe” îsi stabilesc diferite standarde de viata conform dorintelor lor, standardele lor fiind acceptate de biserica. Revelatia lui Hristos este ca un crestin nu lupta pentru un nivel minim de crestinism în viata sa, ci lupta pentru sfintenie:
“Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Epistola catre Evrei 12:14)
“...tot asa cei care marturisesc ca sunt ai lui Hristos se vor arata prin cele ce fac. Ca acum nu-i vorba de o simpla marturisire a credintei, ci de a fi gasit pâna la sfârsit cu credinta puternica.” (Ignatie catre Efeseni, 14:2)
1.3.3. Esti crestin pentru ca mergi la biserica, te rogi, aprinzi lumânari, iti faci semnul crucii si iei parte la alte practici religioase?
Multi oameni au râvna în practicarea ritualurilor formale religioase, dar oare aceasta înseamna a fi crestin?
Practicile formale linistesc constiinta omului. Mersul la biserica, rostirea unor rugaciuni învatate, aprinderea lumânarilor, semnul crucii, închinarea la icoane sunt practici facute de unii în mod automat, iar de altii din convingere. Dar oare astfel ne-a aratat Hristos ca trebuie sa fie dragostea pentru Dumnezeu si pentru ceilalti oameni? Biserica asa cum este descrisa de Pavel în epistolele sale este departe de a fi o cladire în care oamenii intra si ies fara a-si spune un cuvânt unul altuia.
„Ce este deci fratilor? Când va adunati împreuna, fiecare din voi are psalm, are învatatura, are descoperire, are limba, are talmacire: toate spre zidire sa se faca.” (Întâia epistola catre Corinteni a Sfântului apostol Pavel 14:26)
„Îmbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelunga rabdare, îngaduindu-va unii pe altii si iertând unii altora daca are cineva vreo plângere împotriva cuiva. Dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi. Iar peste toate acestea, îmbracati-va întru dragoste, care este legatura desavârsirii. Si pacea lui Hristos, întru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapâneasca în inimile voastre si fiti multumitori. Cuvântul lui Hristos sa locuiasca întru voi cu bogatie. Învatati-va si povatuiti-va între voi cu toata întelepciunea. Cântati în inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I în psalmi, în laude si în cântari duhovnicesti. Orice ati face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate sa le faceti în Numele Domnului Iisus, si prin El, sa multumiti lui Dumnezeu Tatal.” (Epistola catre Coloseni a Sfântului apostol Pavel 3:12-17)
“Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia.” (1Corinteni 10:24, vezi si Filipeni 2:4)
Închinarea dorita de Dumnezeu si împlinirea poruncilor lui Hristos constau în a cauta zidirea spirituala a celorlalti.
1.3.4. Esti crestin pentru ca ai credinta în Dumnezeu si în Hristos indiferent de modul în care traiesti? Este credinta de ajuns?
Apostolul Iacov a spus:
„Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mântuiasca? Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele si cineva dintre voi le-ar zice: “Mergeti în pace, încalziti-va si va saturati!” dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Asa si cu credinta: daca n-are fapte, e moarta în ea însasi. Dar va zice cineva: “Tu ai credinta, iar eu am fapte. Arata-mi credinta ta fara fapte si eu îti voi arata din faptele mele credinta mea.” Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci, dar si demonii cred ... si se cutremura! Vrei însa sa întelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este? Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic? Vezi ca credinta lucra împreuna cu faptele lui si, prin fapte, credinta sa s-a desavârsit. Si s-a împlinit Scriptura care zice: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate”; si a fost numit prieten al lui Dumnezeu. Vedeti dar ca din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinta. La fel si Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat, când a primit pe trimisi si i-a scos afara pe alta cale? Caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte moarta este.” (Epistola soborniceasca a Sfântului apostol Iacov 2:14-26)
Clement din Roma a scris bisericii din Corint: „Si noi dar,...nu ajungem drepti prin noi însine, nici prin întelepciunea noastra sau prin priceperea noastra sau prin evlavia noastra sau prin faptele pe care le-am savârsit în cuviosia inimii, ci prin credinta, prin care Dumnezeu cel Atotputernic i-a îndreptat din veac pe toti.” (Epistola lui Clement catre Corinteni, cap. 32:4)
„Sa ne îmbracam cu unirea, smerindu-ne, înfrânându-ne, departându-ne de vorbire de rau si clevetire, fiind drepti prin fapte, nu prin cuvinte.” (Clement din Roma, Epistola catre Corinteni, cap. 30:3)
„Fara dragoste credinta poate într-adevar sa existe, dar nu e de nici un folos.” (Augustin, Despre Trinitate, XV 18,32)
„Nu doar aceia care cred, ci si care intra în viata despre care a învatat Hristos ...” (Origen, Împotriva lui Celsus, Cartea a III-a, cap. XXVIII)
Ciprian (m. 258) nu credea ca este posibil ca cineva sa aiba credinta fara sa faca ceea ce El a poruncit:
„Cum poate un om sa spuna „cred în Hristos” daca nu face ceea ce Hristos i-a poruncit sa faca? De unde va primi rasplata credintei daca nu va respecta credinta poruncii? (...) Nu va avansa deloc în drumul spre mântuire caci nu respecta adevarul caii spre mântuire.” (Tratatul lui Ciprian I, cap. II)
Didahia 11,10: “Orice profet, care învata adevarul, daca nu face ce învata este profet fals.”
2. TRADITIA ORTODOXA
2.1. Unde putem gasi traditia ortodoxa a apostolilor si a parintilor bisericesti timpurii?
Pretentia bisericii asupra ortodoxiei deriva din convingerea ca a primit credinta apostolilor asa cum este continuta în traditia apostolica, interpretata în consens de catre parintii bisericesti timpurii la sinoade si asa cum a fost traita de biserica adevarata de-a lungul timpului, fara schimbari sau adaugiri.
Conform învataturii ortodoxe principalele criterii care stabilesc traditia corecta sunt urmatoarele: - sa nu contina contradictii cu Traditia Apostolica, cu Sfânta Scriptura sau cu sine însasi; - sa fi fost acceptata si pastrata de bisericile apostolice; - sa fie acceptata de majoritatea parintilor bisericesti si învatatori timpurii;
Daca vreo traditie nu îndeplineste aceste criterii nu poate fi corecta si, de aceea, nu poate fi acceptata sau tinuta.
Prin urmare, un credincios ortodox trebuie sa verifice atent fiecare învatatura în conformitate cu aceste principii si sa accepte numai ceea ce apartine cu adevarat Traditiei Apostolice asa cum au facut primii crestini:
“...Au primit cuvântul cu toata osârdia în toate zilele cercetând Scripturile daca ele sunt asa.” (Faptele Sfintilor Apostoli 17:11)
Vom mentiona câteva exemple de învataturi ortodoxe importante care nu sunt în conformitate cu criteriile mai sus mentionate cu privire la traditia adevarata.
2.2. Închinarea la icoane
Respectul pentru icoane nu are nici o baza biblica sau sprijin în scrierile crestine pâna în anul 300, de aceea aparatorii icoanelor trebuie sa sustina ca acestea au fost sprijinite de credinta simpla si de traditia nescrisa a bisericii si sa se bazeze mai mult pe liturghie. Astfel autoritatea “sfintei traditii” este pusa peste autoritatea Bibliei si constituie temeiul existentei icoanelor. Se pare ca practica bisericii este mai importanta pentru ei decât ceea ce spune Hristos :
“Dar vine ceasul, si acum este, când adevaratii închinatori se vor închina Tatalui în duh si în adevar, ca si Tatal astfel de închinatori Îsi doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se închina trebuie sa I se închine în duh si în adevar.” (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 4:23-24)
Dumnezeu este duh, de aceea Hristos spune ca putem sa ne închinam cu adevarat Tatalui numai în duh si în adevar. Închinarea noastra este strâns legata de viata practica. Natura lui Dumnezeu este sfintenie si dreptate. La rândul nostru suntem chemati la straduinta pentru a ne lasa schimbati în asemanarea caracterului Sau. Aceasta necesita o totala daruire lui Dumnezeu, pâna la sfârsitul vietii.
“…Iar noi toti, privind ca în oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem în acelasi chip din slava în slava, ca de la Duhul Domnului…” (A doua epistola catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 3:18)
“Va îndemn deci, fratilor, pentru îndurarile lui Dumnezeu, sa înfatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfânta, bine placuta lui Dumnezeu, ca închinarea voastra cea duhovniceasa, si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin înnoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavârsit.” (Epistola catre Romani a Sfântului Apostol Pavel 12:1-2)
Mai mult decât atât, cultul icoanelor este o marturie clara a întelegerii gresite a naturii lui Dumnezeu. Unele icoane prezinta Trinitatea ca pe un batrân, un tânar si un porumbel. Fiinta lui Dumnezeu este mai presus de orice este creat. El este duh, de aceea nu putem nici macar în imaginatie sa-I dam o forma, pentru ca prin aceasta L-am limita întelegerii omenesti.
“…Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamânt? Cerul si cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau…” (3 Regi 8:27)
Dintre toate icoanele, cea a lui Andrei Rubliov care reprezinta Trinitatea este culmea acestei practici, aratând cât de departe se poate merge în directie gresita. Desi icoana este pastrata în Galeria Tretakov din Moscova si nu într-o „biserica ortodoxa”, putem gasi reproduceri ale acesteia în multe locuri. Pictorul—un calugar rus din secolul al XV-lea care este venerat ca sfânt de catre „Biserica ortodoxa” rusa—a vrut sa reprezinte misterul Sfintei Treimi prin ilustrarea întâmplarii din Geneza (cap. 18) când trei îngeri l-au vizitat pe Avraam. În pictura apar trei oameni cu aripi stând în jurul unei mese. Dar este o diferenta esentiala între ceea ce Avraam a experimentat din Dumnezeu vorbind cu îngerii si ceea ce Hristos ne-a revelat în persoana sa si prin Duhul Sfânt despre Dumnezeu, despre Trinitate. Nu putem spune ca Dumnezeu s-a descoperit lui Avraam ca Trinitate prin cei trei îngeri.
“Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.” (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 1:18)
Biblia îl numeste pe Hristos “chipul Dumnezeului invizibil”, pentru ca El este singurul care L-a descoperit pe Tatal.
“Acesta este chipul (în greaca: eikwn - eikon) lui Dumnezeu celui nevazut, mai întâi nascut decât toata faptura.” (Epistola catre Coloseni a Sfântului apostol Pavel 1:15).
Nu înseamna ca Hristos ne-a facut cunoscut trupul material al Tatalui, pentru ca Dumnezeu nu are trup material. Revelatia Sa a fost una spirituala, El ni L-a descoperit pe Dumnezeu.
“...fericitul si singurul Stapânitor, Împaratul împaratilor si Domnul domnilor, cel ce singur are nemurire si locuieste întru lumina neapropiata; pe Care nu l-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada; a Caruia este cinstea si puterea vesnica! Amin.” (Epistola întâia catre Timotei a Sfântului Apostol Pavel 6:15-16)
Iisus i-a spus lui Toma: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decât prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu l-ati fi cunoscut; Dar de acum Îl cunoasteti pe El si L-ati si vazut. Filip I-a zis: "Doamne, arata-ne noua pe Tatal, si ne este de ajuns." Iisus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut a vazut pe Tatal. Cum zici tu: "Arata-ne pe Tatal?" Nu crezi ca Eu sunt întru Tatal, si Tatal este întru Mine? Cuvintele, pe care vi le spun, nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal-care ramâne întru Mine-face lucrarile Lui. Credeti Mie ca Eu sunt întru Tatal, si Tatal întru Mine, iar de nu, credeti-Ma pentru lucrarile acestea. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 14:6-11)
Este vreo contradictie între aceste pasaje? Pe de o parte, nimeni nu-L poate vedea pe Tatal, pe de alta parte, Hristos ni L-a aratat pe Tatal. Atunci înseamna ca se refera la moduri diferite de a vedea. Pasajele arata faptul ca, prin credinta, credinciosii pot sa-L vada pe Dumnezeu într-un mod spiritual. Aceasta vedere a fost mijlocita de Hristos , care a reflectat natura Tatalui, dragostea Lui. El nu a vrut sa spuna ca prin forma Sa fizica Îl putem vedea pe Dumnezeu, ci ca întreaga Sa viata si cuvintele Sale sunt în conformitate cu voia Tatalui si Îi reflecta natura spirituala. Daruirea lui Hristos a reflectat dragostea neconditionata a lui Dumnezeu pentru oameni.
„Caci umblam prin credinta, nu prin vedere” (A doua epistola catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5.7)
“Dar cum vor chema numele Aceluia în care n-au crezut? Si cum vor crede în Acela de care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara propavaduitor? (...) Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos.” (Epistola catre Romani a Sfântului Apostol Pavel 10:14.17)
Cei care l-au urmat s-au straduit sa dea mai departe ceea ce au auzit de la El—partial aceasta ne-a fost transmis în Noul Testament—si niciodata nu au facut vreo aluzie la înfatisarea Sa. Hristos a promis mântuire celor care cred în cuvintele lui, el nu a vorbit despre înfatisarea sa. Biblia accentueaza credinta în opozitie cu vederea.
“Iar credinta este încredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin credinta întelegem ca s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad. neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad.” ( Epistola catre Evrei 11:1,3)
Hristos I-a spus lui Toma: "Tomo, pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut." (Evanghelia dupa Ioan 20:29)
“Adevarat, adevarat zic voua: cel ce asculta cuvântul Meu, si crede în Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata.” (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 5:24)
Multi ortodocsi au icoane în casele lor, dar putini dintre ei citesc si cunosc Sfânta Scriptura si mai putini sunt aceia care traiesc conform acesteia.
“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramâne întru noi si dragostea Lui în noi este desavârsita.” (Întâia Epistola Soborniceasca a Sfântului Apostol Ioan 4:12)
“Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toti, privind ca în oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem în acelasi chip din slava în slava, ca de la Duhul Domnului.” (A doua Epistola catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 3:17-18)
2.3. Închinarea la Maria
Ca si închinarea la icoane, închinarea la Maria si închinarea la Sfinti se afla în centrul practicii „Bisericii ortodoxe” si reprezinta de asemenea lucruri esentiale în mântuire în ciuda faptului ca marturiile istorice din primele patru secole nu mentioneaza nimic despre acestea. Nu exista nici o marturie scrisa în legatura cu rugaciuni adresate Mariei sau vreo referire la ajutorul si puterea ei protectoare care sa fi fost cautate de crestini. Rolul ei este vazut mai degraba într-un cadru mai larg al planului de mântuire al lui Dumnezeu. În afara de Evanghelii, Pavel o mentioneaza pe Maria doar odata în Gal. 4:4 si atitudinea scrierilor apostolice timpurii este aceeasi.
“Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.” (Epistola catre Galateni a Sfântului Apostol Pavel 4:4-5)
În planul de mântuire al lui Dumnezeu accentul nu este pe mijlocul prin care Dumnezeu s-a întrupat ci ceea ce El a adus pentru omenire.
Pentru mai multe detalii despre acest subiect vezi tratatul nostru despre Maria.
Traditia ortodoxa sustine ca iconografia marianica a fost inaugurata de Luca, primul care ar fi pictat o icoana a Mariei si aceasta ar constitui apostolicitatea iconografiei marianice. Însa nu exista vreo astfel de icoana pictata de Luca care sa fi fost pastrata, iar icoana Fecioarei Umilinie nu are alte exemplare mai vechi de secolul al X-lea [ vezi Ouspensky, Teologia icoanei]. Astfel, este discreditata ideea apostolicitatii iconografiei marianice.
Din punct de vedere istoric, cultul Mariei a început în acelasi timp cu aparitia cultului sfintilor si al iconelor.
2.4. Închinarea la sfinti
Desi pozitia ierarhica a sfintilor este considerata mai mica decât cea a Mariei, totusi ei ocupa un loc important în practica si teologia ortodoxa, mai ales în legatura cu uzul icoanelor. În ciuda faptului ca sfintii au un rol important în închinarea ortodoxa, li s-a dat putina atentie în teologie. Valoarea lor dogmatica si ecleziastica a fost afirmata de Sinodul de la Niceea (787) unde s-a declarat rolul lor ca mijlocitori alaturi de Maria.
“Cine nu marturiseste ca toti sfintii, care au fost placuti lui Dumnezeu, fie cei de dinainte de lege, fie cei de sub har, sunt vrednici de a li se da lauda, cine nu se roaga la sfinti ca la unii care vor sa mijloceasca pentru oameni potrivit traditiei bisericii sa fie anatemizati.” (Al VII-lea Sinod ecumenic – Nicea 787)
Aceasta a fost traditia apostolilor si a crestinilor din primele secole?
Cine sunt sfintii carora Pavel le adreseaza epistolele? De exemplu în Epistola catre Filipeni 1,1: „Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, TUTUROR SFINTILOR întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreuna cu episcopii si diaconii”. Vezi si pasajele din 1Corinteni 1:2; Romani 1:7 etc.
Este evident ca acestia sunt crestini din timpul lui Pavel. De fapt, sfintenia este conditia ca cineva sa poata fi numit crestin.
“Ca
fii ascultatori, nu va potriviti poftelor de mai înainte, din vremea
nestiintei voastre,
Da, este adevarat ca unii crestini sunt mai ascultatori, dar aceasta nu le da dreptul de a fi venerati de ceilalti credinciosi care sunt mai putin ascultatori. Si, de altfel, nici apostolii, nici îngerii nu au acceptat sa fie venerati; ei au respins categoric astfel de încercari.
“Si
când a fost sa intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat,
cazând la picioarele lui.
Atunci când oamenii din Listra au vrut sa se închine lui Pavel si Barnaba, ei au respins aceasta foarte clar:
„Si zicând: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va întoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeu cel viu, CARE A FACUT CERUL SI PAMÂNTUL, MAREA SI TOATE CELE CE SUNT ÎN ELE”. (Faptele Sfintilor Apostoli 14:15)
Îngerul a respins închinarea apostolului Ioan:
“Si am cazut înaintea picioarelor lui, ca sa ma închin lui. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Sunt împreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închina-te, caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.” (Apocalipsa Sfântului Ioan 19:9)
Numai lui Dumnezeu trebuie sa ne închinam!
"Pleaca, Satan", i-a raspuns Iisus. "Caci este scris: "DOMNULUI, DUMNEZEULUI TAU SA TE ÎNCHINI SI NUMAI LUI SA-I SLUJESTI." (Sfânta Evanghelie Dupa Matei 4,10)
Dumnezeu nu are nevoie de alti mijlocitori, Hristos este singurul mijlocitor.
„Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul între Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus”. (Epistola Întâia Catre Timotei A Sfântului Apostol Pavel 1 Timotei 2:5)
Faptul ca Hristos este mijlocitorul nostru nu înseamna ca omul nu putea sa se întoarca la Tatal ca sa primeasca ajutor sau mântuire, ci ca El i-a îndemnat pe oameni sa-L caute pe Dumnezeu, le-a aratat calea catre El. A fost planul lui Dumnezeu ca omul sa aiba relatie cu El si sa se poata întoarce direct la El. El este îndurator cu aceia care Îl cauta cu inima deschisa si le asculta rugaciunea. Numai El este atotputernic si poate sa intervina în viata oamenilor.
Dupa moarte nici chiar sfintii nu mai pot face ceva pentru cei care sunt pe pamânt asa cum este exprimat în pilda cu Lazar si Avraam:
“Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti în casa tatalui meu, Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei în acest loc de chin. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar învia cineva dintre morti.” (Sfânta Evanghelie dupa Luca 16:27-31)
În Vechiul Testament a fost clar pentru evrei ca nici chiar cei mai mari stramosi ai lor nu-i mai pot ajuta dupa moartea lor, ci numai Dumnezeu:
“Dar Tu esti Parintele nostru! Avraam nu stie nimic, Israel nu ne cunoaste. Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Mântuitorul nostru: acesta este numele Tau de totdeauna.” (Isaia 63:16)
3. BISERICA ORTODOXA
3.1. Care este de fapt biserica ortodoxa? Care biserica este urmasa a apostolilor? Multe pretind ca ele sunt, dar care are dreptate?
Am dori sa facem o analogie cu timpul lui Hristos . Când Hristos a venit si a vrut sa scoata la iveala viata pacatoasa a evreilor, fariseii au vrut sa-l ucida. Ei erau convinsi de adevarul lor, de faptul ca tin Legea, ca au traditia corecta pentru ca erau descendentii lui Avraam.
“Ei însa I-au raspuns: Noi suntem samânta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: Veti fi liberi? Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun: Oricine savârseste pacatul este rob al pacatului. Iar robul nu ramâne în casa în veac; Fiul însa ramâne în veac. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi într-adevar. Stiu va sunteti samânta lui Avraam, dar cautati sa Ma omorâti, pentru ca cuvântul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru. Ei au raspuns si I-au zis: Tatal nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam. Dar voi acum cautati sa Ma ucideti pe Mine, Omul care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a facut aceasta. Voi faceti faptele tatalui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am nascut din desfrânare. Un tata avem: pe Dumnezeu. Le-a zis Iisus: Daca Dumnezeu ar fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu întelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvântului Meu. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la început, a fost ucigator de oameni si nu a stat întru adevar, pentru ca nu este adevar întru el. Când graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan 8:37-47)
În acelasi fel, daca cineva demonstreaza existenta unei continuitati istorice dar fara a avea continuitate în modul de viata si în continutul spiritual, aceasta nu are nici o valoare. Succesiunea apostolica continua este în mod evident contrazisa de diferentele dintre biserica din primul secol si „Biserica ortodoxa” de astazi. Aceste diferente sunt evidente pentru o persoana care citeste Biblia si vrea sa practice crestinismul asa cum au facut-o apostolii si primii crestini:
“Deci
cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat si în ziua aceea s-au adaugat
ca la trei mii de suflete.
Putem vedea vreo asemanare între „Biserica ortodoxa” de astazi si primii crestini?
|