MARIA

MARIAM[1], MAMA LUI ISUS

Un nou capitol al implicarii lui Dumnezeu în istoria omenirii a început în anul 8 sau 7 î.Chr. când fata numita Mariam din orasul galilean Nazaret a fost pe neasteptate confruntata cu chemarea Lui Dumnezeu de a deveni mama Mântuitorului (Luca 1,26-38). Mariam a acceptat aceasta datorie pe care Dumnezeu i-a încredintat-o. A devenit mama Mântuitorului omenirii, Isus, Logosul etern care a devenit om. În fiul ei, Dumnezeul infinit s-a unit într-o singura persoana cu una din creaturile Sale, cu un om.

Fiind mama lui Mesia, ea a luat parte de la început la umilirea Fiului ei. La nasterea Lui a ramas fara adapost (Luca 2,7), la scurt timp dupa aceea a trebuit sa emigreze cu sotul si copilul sau (Matei 2,13-15). Când fiul sau avea doisprezece ani a experimentat ca sentimentele ei materne trebuiau sa se subordoneze relatiei fiului sau cu Tatal sau vesnic (Luca 2,48-49).

 Înca de la începutul lucrarii publice a lui Isus, Mariam a fost confruntata cu o problema. Aflându-se cu Isus si cu ucenicii Sai la o nunta în Cana, ea observa ca nu mai era vin si îl roaga indirect pe fiul ei  sa gaseasca o solutie pentru aceasta situatie. La aceasta, Isus îi raspunde direct ca felul în care Dumnezeu îsi duce la îndeplinire planurile nu depinde de interventia ei:

"Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit înca ceasul." [2] (Ioan 2:4)

Mariam a înteles aceasta mustrare si în continuare a lasat totul în mâna lui Isus. Trebuie sa întelegem ultimele ei cuvinte care apar în Noul Testament ca fiind principiul ce a calauzit-o mai departe în viata:

„Sa faceti orice va va zice”. (Ioan 2:5)

A trebuit sa experimenteze dezbinarea familiei cauzata de începerea lucrarii lui Isus atunci când propriile rude l-au numit nebun (Marcu 3,21). Încercarea ei de mijlocire în acest conflict a esuat când Isus a explicat clar - nu doar rudelor sale, ci si ei - ca pentru El primeaza legatura spirituala si nu cea omeneasca:

„Iata” a zis El „mama Mea si fratii Mei! Caci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, sora si mama.” (Matei 12:48-50)

Dupa aceasta Mariam a ramas în umbra. Desi, adesea nu întelegea purtarea Fiului sau, ea i-a ramas credincioasa pâna la moartea Sa pe cruce. În aceasta situatie Isus a preferat sa o încredinteze ucenicului Sau Ioan decât rudelor sale care erau înca necredincioase în acel moment (Ioan 19, 25-27). Dupa învierea si înaltarea lui Isus o gasim pe Mariam în mijlocul ucenicilor sai atunci când se rugau împreuna (Faptele ap. 1,14). Acesta este ultimul lucru pe care îl stim despre ea. Putem presupune ca a ramas cu Ioan si a murit ca o ucenica fidela. Faptul ca ultima parte a Faptelor Apostolilor si a Noului Testament (Galateni 4,4)[3] nu vorbesc despre ea arata ca Mariam nu si-a vazut locul într-o pozitie conducatoare. A contribuit la zidirea bisericii în supunere si smerenie.

VENERAREA MARIEI?

Însasi Maria a spus:

"Caci iata ca de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericita." (Luca 1:48)

 Nu ar fi corect sa ne rugam cu încredere Mariei, mama lui Isus?

O numim pe Maria binecuvântata la fel cum Elisabeta, ruda sa, a exprimat aceasta:

"Ferice de aceea care a crezut; pentru ca lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” (Luca 1:45)

În acelasi fel, conform spuselor lui Isus, numim binecuvântat pe orice credincios:

"Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.” (Ioan 20:29)

Maria a rostit cuvintele de mai sus urmând exemplul lui Lea, care la nasterea lui Aser, stramosul unuia din cele douasprezece semintii ale lui Israel a spus:

„Ce fericita sunt!” a zis Lea „caci femeile ma vor numi fericita.” (Geneza 30:13)

Importanta nasterii lui Isus întrece cu mult importanta venirii pe lume a  unui patriarh. Nasterea lui Isus atinge toate generatiile. De aceea toti oamenii din toate timpurile au destule motive de a se bucura pentru credinta Mariei. Dar crestinii nu au mai multe motive pentru a se ruga Mamei lui Mesia decât au avut fiicele Israelului pentru a se ruga lui Leah. Doar Dumnezeu este vrednic sa primeasca rugaciunile noastre! Când Maria a exprimat într-o rugaciune bucuria si recunostinta ei pentru ca a fost aleasa ca mama a Mântuitorului, ea s-a concentrat în totalitate la Dumnezeu pe care l-a numit Mântuitorul ei (Luca 1,47). Nici în cuvintele Mariei, nici intr-un alt loc din Sfânta Scriptura nu gasim nici cel mai mic motiv pentru a o adora pe Maria în rugaciunile noastre sau pentru a-i cere sa mijloceasca. Biblia este plina de rugaciuni. Dar toate rugaciunile sunt îndreptate catre Dumnezeu sau catre Isus. Nu este nici o rugaciune îndreptata catre un om oricât de perfect ar fi fost în timpul vietii sale.

 „Domnului, Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa-I slujesti.” (Matei 4,10)

“Adoratorii” Mariei  spun adesea ca nu o adora, ci doar îi cer mijlocirea la fel cum putem cere oricarui crestin sa se roage pentru noi. Aceasta argumentare nu este valabila doar pentru ca nu are o baza biblica, ci si pentru ca Maria nu se mai afla printre noi, traind acum în prezenta lui Dumnezeu. Au existat dintotdeauna limite între aceasta lume trecatoare si lumea vesnica a lui Dumnezeu. Urmatoarea afirmatie a unui profet din Vechiul Testament despre Avraam si Israel (=Iacov), stramosii poporului evreu, este valabila si pentru Maria:

"Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vesnicie, Te numesti „Mântuitorul nostru.” (Isaia 63:16)

Cine dintre ucenici o cunostea mai bine pe Maria decât Ioan care a avut grija de ea dupa moartea lui Isus? Mai mult ca probabil, Ioan a trait cu câtiva ani mai mult decât Maria si a terminat toate scrierile sale din Noul Testament doar dupa  moartea ei. Daca Ioan ar fi rugat-o pe Maria dupa moartea ei sa mijloceasca, ar trebui sa fie mentionat aceasta în scripturile sale si de asemenea în traditia secolului al doilea. Dar nu gasim nimic mentionat despre acest lucru. Cine suntem noi sa stim acest lucru mai bine decât apostolii? Cei care au într-adevar respect pentru Maria, îi urmeaza exemplul si Îl preamaresc pe Domnul si se bucura în Dumnezeu, Mântuitorul lor (Luca 1,46-47).

MARIA – MIJLOCITOAREA  NOASTRA? 

Biblia contine afirmatii clare cu privire la mijlocire:

"Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos". (1 Timotei 2:5)

"De aceea si poate sa mântuiasca în chip desavârsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei." (Evrei 7:25)

"Adoratorii" Mariei sunt de acord în mod formal cu aceste afirmatii, dar fac din Maria "mijlocitoarea catre mijlocitor". Astfel "papa" Leo al 13-lea a pretins:

"Asa cum nici un om nu ajunge la Tatal decât prin Fiul, tot asa nici un om nu ajunge la Christos decât prin Mama Sa." (Slujba de octombrie, enciclica lui papa Leo al 13-lea la rosariu, 1891)

Daca totusi  legatura noastra cu Isus se realizeaza numai prin Maria, atunci aceasta încuviintare formala este de fapt o negare a unicitatii mijlocirii lui Isus.

Dar, atunci când atârna pe cruce, nu a facut-o Isus pe Maria mama întregii lumi (Ioan 19:25-27)? Nu este acest fapt de ajuns pentru a ne îndrepta catre Maria plini de încredere? Cine ne cunoaste mai bine decât mama noastra?

Este o certitudine ca nu gasim nimic despre aceasta în Biblie. Isus a fost un fiu responsabil fata de mama Sa. A încredintat-o mai degraba celui mai apropiat ucenic decât " fratilor"[4] Lui care atunci înca nu credeau în El . Chiar pe cruce Isus si-a aratat, pe de o parte, responsabilitatea fata de mama Sa, si, pe de alta parte, faptul ca relatia spirituala este mai importanta decât cea omeneasca.

Dar nu-i asa ca Isus asculta în mod deosebit pe mama Sa? Cum poate un fiu sa dispretuiasca cererile mamei sale? Cine se gândeste în felul acesta neaga dragostea lui Dumnezeu care se îndreapta spre toti oamenii indiferent de persoana. Daca ma apropii de Dumnezeu cu o atitudine sincera El ma va asculta. Daca nu am aceasta atitudine sincera nici macar Maria nu ma poate ajuta. Isus este Cel care ne cheama:

"Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si învatati de la Mine, caci Eu Sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.” (Matei 11:28-30)

"Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara." ( Ioan 6:37)

MARIA - FARA PACAT?

Conform marturiei Noului Testament Isus a fost fara pacat:

"Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?" (Ioan 8:46)

Cine vorbeste în acest mod fie este megaloman, fie are dreptate. La fel ca primii crestini, credem ca Isus este singurul care a avut dreptul sa spuna asa ceva.

"Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat." (Evrei 4:15)

"Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: Sfânt, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi, si înaltat mai presus de ceruri" (Evrei 7:26)

 „El n-a facut pacat, si în gura Lui nu s-a gasit viclesug”. (1 Petru 2:22)

Însa, în ceea ce o priveste pe Maria nu gasim o afirmatie similara în Biblie. De aceea salutul îngerului din Luca 1:28 este adesea citat ca o dovada biblica:

„Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine."

"Adoratorii" Mariei au construit pe expresia " ti s-a facut mare har" pe care Vulgata[5] o traduce prin "gratia plena", adica “plina de har", o întreaga teologie cu privire la faptul ca ea ar fi fost fara pacat. Dar, nici traducerile moderne catolice nu mai folosesc expresia "plina de har". Cu toate acestea, Maria este înca adorata cu aceste cuvinte. Expresia " tie care ti s-a facut mare har" este doar o aluzie la faptul ca ea a avut nevoie de har, prin urmare exprima tocmai contrariul faptului ca ar fi fost fara pacat. Despre Stefan însa gasim urmatoarea afirmatie:

  "Stefan era plin de har si de putere, si facea minuni si semne mari în norod." (Fapte 6:8)

În cazul lui nimeni nu trage aceeasi concluzie ca în cazul Mariei. Nici în cazul lui Stefan nu putem spune ca nu a avut pacat, desi respectam foarte mult ascultarea si devotiunea primului martir.

Si pentru scriitorii bisericesti din primele secole a fost clar ca Maria a pacatuit. Ca exemplu, sa vedem comentariul lui Ioan Gura de Aur cu privire la Matei 12:46-50:

"Caci, într-adevar, ceea ce a încercat ea sa faca a aratat o vanitate inutila; ea a vrut sa arate oamenilor ca are putere si autoritate asupra Fiului sau, neînchipuindu-si înca ceva maret în legatura cu El, de aici si apropierea ei nepotrivita." (Ioan Chrisostom, Homilii la Matei, Homilia 44)

 Poate ca Ioan Gura de Aur a accentuat prea mult situatia din Matei 12. Totusi, exemplul lui arata ca pentru un “sfânt” catolic din secolul al patrulea faptul ca Maria ar fi fost fara pacat nu era o dogma.

Asa ca marturisim în unitate cu Clement din Alexandria:

 "..... de aceea doar El singur este judecator pentru ca numai El este fara pacat." (Clement din Alexandria, Pedagogul, I,4,2)

MARIA- MAMA LUI DUMNEZEU?

Consiliul din Efes (431) a numit-o pe Maria "theotokos" (purtatoarea lui Dumnezeu). Aceasta expresie este corecta caci cel nascut de ea este si Dumnezeu si om. Bineînteles este evident ca Dumnezeu, vesnicul creator al universului, nu are vreo origine. Este imposibil ca El sa aiba mama sau tata.

La fel cum  Pavel a putut sa spuna:

"... n-ar fi rastignit pe Domnul slavei." (1 Corinteni 2:8)

ceea ce înseamna ca L-au rastignit pe Dumnezeu, tot asa putem spune ca Maria a nascut pe Dumnezeu. Totusi, aceasta afirmatie Îl priveste pe Isus si nu pe Maria. Din pacate învatatura corecta a consiliului din Efes, dar gresit evidentiata, a condus la o puternica accentuare a idolatrizarii Mariei care nu se gaseste  în Biblie. În acel timp multimi de pagâni erau integratii în biserica influentând ca acest cult pagân Magna Mater – cu care Pavel deja se confruntase în Efes - sa fie, în cele din urma, acceptat în cadrul crestinismului.

Mai ales oamenii fara educatie religioasa înteleg în mod gresit termenul de "purtatoare a lui Dumnezeu" (sau simplificat "mama lui Dumnezeu") si,  îl asociaza unor stari emotionale speciale. "Tatal ceresc" O primeste lânga Sine pe "Mama cereasca". Monoteismul este înca formal mentinut, dar în mod practic este introdus politeismul. Majoritatea rugaciunilor sunt îndreptate catre Împarateasa Cerurilor[6]. Dumnezeu Tatal este departe. Maria trebuie sa opreasca mâna fiului ei care pedepseste[7].

Însa Biblia vorbeste despre un altfel de Dumnezeu. Dumnezeul despre care vorbeste Biblia nu este departe de noi:

 "...ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bâjbâind, cu toate ca nu este departe de fiecare din noi. Caci în El avem viata, miscarea si fiinta....". (Fapte 17:27-28)

Dumnezeul Bibliei nu poate fi cuprins între termenii barbat - femeie: Dumnezeu Tatal, Zeita Mama. Creatorul infinit al universului se afla deasupra acestor categorii. De aceea, în Biblie gasim nu numai multe pasaje care ni-L arata pe Dumnezeu ca Tata, dar si afirmatii care Îl compara cu o mama:

"Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n-aiba mila de rodul pântecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip." (Isaia 49:15)

"Cum mângâie pe cineva mama-sa, asa va voi mângâia Eu" (Isaia 66:13)

Vrem sa Îl slujim doar Lui, care  este pentru noi mai mult decât mama si tata. Vrem sa Îl slujim Lui, singurul Dumnezeu si Mântuitor asa cum a facut si Maria, în cadrul partasiei cu ucenicii lui Isus.

MARIA

Vezi ce i-au facut Mariei ?

Cum s-au distrat pe seama ei?

Este facuta de rusine,

Batjocorita în idolatrie.

Odata era o simpla fecioara,

Ce doar lui Dumnezeu îi dadea slava.

Dar azi e numita "Împarateasa Cerurilor",

Ce ne da alinarea tuturor durerilor.

Este numita "Mama Mareata"

La fel ca la pagâni o zeita,

Umila fecioara a Domnului din Nazaret

Este acum adorata la fel ca Astoret[8].

I-au dat numele de "Imaculata"

Ei, o pacatoasa binecuvântata,

A crezut, chiar de s-a-ndoit,

Astfel pacatul a biruit.

"Mediatoarea harului"

- zic unii mamei Domnului,

Desi ea le-a spus bine:

"Faceti tot ce El va spune!".

Dupa exemplul ei, crede!

Fara rozariu, întoarce-te!

Lasa pelerinajul, medalionul,

Nu esti ca si vrajitorul.

E un singur mijlocitor:

Doar Isus e mântuitor,

La Dumnezeu cu El ne ia,

Daca ascultam ca Maria.

Lauda fie a Domnului,

Si ea se închina doar Lui,

Sa venim toti la Dumnezeu,

Domnul ei, al tau si al meu.

[1] În multe pasaje din Noul Testament (ex. Luca 1,27.30.34 …) mama lui Isus este numita “Mariam”. Forma ebraica a numelui ei a fost “Miriam”, iar în aramaica, limba ei materna, a fost numita “Mariam”. În aceasta scriere am ales în mod constient aceasta varianta (originala) a numelui ei, pentru a avea o abordare noua a mamei lui Isus ca o persoana istorica.

[2] Contextul sugereaza traducerea acestei propozitii sub forma de întrebare (în contrast cu traducerile obisnuite). Textul original a fost scris fara semne de punctuatie. Textul grecesc permite aceasta traducere.

[3] “Nascut din femeie” nu poate fi înteles ca o mentionare deosebita a Mariei. Pavel a vrut sa accentueze deplina încarnare a  Fiului lui Dumnezeu.

[4] “Fratii lui Isus” au fost probabil verisorii lui. Aici nu putem trata mai detaliat aceasta întrebare, fiindca ea  nu corespunde scopului acestui tratat.

[5] Traducerea latina a Bibliei din secolul al 5-lea, facuta de Ieronim

[6] Compara cu Ieremia 7,18

[7] Afirmatia “Mariei” la Salette (la o aparitie a Mariei oficial acceptata de biserica romano-catolica)

[8] Astoret (sau Astarte) era numele unei zeite canaanite a fertilitatii.

         [Descarca acest document in format pentru listare]

         [INTRODUCERE]          [CUPRINS SUBIECTE CRESTINE]          [DESPRE NOI]      

Internet: crestini.info