ECUMENISMUL 

De-a lungul istoriei deseori s-a folosit violenta ca mijloc de "convingere" a celor care aveau altă credintă, aceasta având loc chiar si în numele "crestinismului". Astăzi însă libertatea religioasă constituie baza incontestabilă cel putin a culturii europene.

Ne bucurăm de faptul că există un dialog între denominatii si că există o straduintă de a trăi în pace unii cu altii, tratând cu respect diferentele de opinii.

Miscarea ecumenică reprezintă însă o directie prin care se pierde importanta învătăturii sănătoase. Respectul fată de opinia celuilalt nu trebuie să atragă după sine neglijarea adevărului.

Pericolele pe care le poartă ecumenismul au fost recunoscute de-a lungul istoriei chiar si de bisericile catolice si ortodoxe, după cum se poate vedea din citatele de mai jos:

Scrisoarea circulară a papei cu privire la ecumenism din anul 1928:

Dacă biserica catolică ar accepta aceste principii, atunci ar nega adevarul divin revelat (...) Dragostea si unitatea crestină nu pot contrazice adevărul divin. Acest adevăr divin trebuie ferit de:

1. Indiferentă religioasă potrivit căreia fiecare religie are aceeasi valoare;

2. Modernism potrivit căruia adevărul revelat este relativ si nu absolut, variind în functie de timp si circumstante;

3. Si în cele din urmă de falsa prezumtie că putem distinge între învătături de bază ale credintei si învătături care nu sunt de bază cadat fiind faptul că pentru a fi mântuiti trebuie să credem în fiecare adevăr care ne-a fost revelat.

Sinodul pan-ortodox de la Moscova din anul 1948:

1. Potrivit opiniei bisericii ortodoxe, biserica ecumenică pe care CEB (Consiliul Ecumenic al Bisericilor) doreste să o instaureze nu corespunde cu spiritul crestinismului si cu dorinta lui Christos.

2. Obiectivul acestei biserici ecumenice ar fi acela de a obtine influentă internatională având mijloacele politice potrivite, fapt care este incompatibil cu modul de actionare al bisericii lui Christos.

3. În ultimii 10 ani de la conferinta din Edinburgh din anul 1937 subiectul unitătii bisericii nu a fost examinat dintr-o perspectivă teologică. De fapt, subiectul unitătii a fost tratat numai dintr-o perspectivă umanitară, economică si politică.

4. Aceste asteptări ale CEB - care sunt si conditiile pentru a fi membru - trasează niste limite atât de înguste cu privire la învătătura crestină încât putina credintă care mai rămâne este insuficientă pentru a rezista interferentelor satanice.

Părintele arhimandrit Arsenie Boca (+1989):

"Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxă, fie ei: arhierei, preoti de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfînta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Părinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!" (Talantii împărătiei, p.197)

Într-o conferintă tinută în ziua 12 mai 1970 la Facultatea de Teologie din Atena, Prof. Dr. Constantin Mouratidis, profesor de Drept Bisericesc si de Pastorală, a spus despre Miscarea Ecumenică:

"Spiritul care însufleteste această Miscare este acela al sincretismului religios si al minimalismului dogmatic, al eludării deosebirilor dogmatice de bază, în vederea usurării apropierii si unirii diferitelor confesiuni crestine ... Sincretismul ecumenic nu este o simplă erezie, ci este o erezie absolută pentru că, în esentă, duce la tăgăduirea crestinismului ca adevăr unic si exclusiv absolut din revelatie si la coborârea lui la situatia de una din mai multe religii, chiar dacă aceasta este cea mai spirituală si mai însemnată, dar totusi nu unică. Sincretismul ecumenic este cea mai mare primejdie pentru Biserica Ortodoxă..." (Mitrolopit Nicolae Corneanu: Quo vadis? Studii, note si comentarii teologice, Timisoara, 1990, pag.114)

Unitate în diversitate?

Multi oameni consideră ca diviziunile din cadrul crestinismului si diferitele denominatiuni nu sunt conform voii lui Dumnezeu. Biblia arată în mod univoc faptul că Isus a dorit ca între crestini să fie o unitate completă.

Această unitate este semnul pentru lume că Dumnezeu lucrează în crestini.

Ioan 17:20-23 Si mă rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toti să fie una, cum Tu, Tată, esti în Mine si Eu în Tine; ca si ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum si noi suntem una, Eu în ei si Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârsit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis si că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

Primii crestini nu priveau la unitate ca fiind o perspectivă viitoare, ci pentru ei unitatea era o experientă prezentă. Unitatea potrivit voii lui Dumnezeu si potrivit adevărului este garantia coeziunii comunitătii crestine.

Faptele apostolilor 4:32 Multimea celor ce crezuseră, era o inimă si un suflet.

Apostolul Pavel, de asemenea, a făcut apel la păstrarea unitătii:

1 Corinteni 1:10 Vă îndemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveti toti acelasi fel de vorbire, să n-aveti dezbinări între voi, ci să fiti uniti în chip desăvârsit într-un gând si o simtire.

Efeseni 4:3-5 ... si căutati să păstrati unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum si voi ati fost chemati la o singură nădejde a chemării voastre.Este un singur Domn, o singură credintă, un singur botez.

Baza unitătii atât la început, cât si în prezent, precum si în viitor este ca fiecare membru al bisericii să se fi pocăit, pentru că Dumnezeu poate să conducă cu Duhul Sfânt numai pe aceia care Îl ascultă si care se supun voii Sale. În felul acesta se realizează unitatea în Biserică, aceasta fiind si conditia realizării/atingerii unitătii între biserici.

Istoria arată însă că mentinerea unitătii a esuat.Care este cauza?

De ce atâtea diviziuni în "lumea crestină"? Să fie oare puterea lui Dumnezeu prea mică si rugăciunea lui Hristos fără rezultat?

Unitatea în învătătură nu se rezumă doar la acceptarea anumitor doctrine.

Matei 28: 19-20 "Duceti-vă si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si învătati-i să păzească tot ce v-am poruncit. Si iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârsitul veacului. Amin."

Apostolul Pavel întelege unitatea ca un acord deplin între credinciosi. Isus, de asemenea, compară unitatea dintre ucenicii lui cu unitatea care este între El si Tatăl. Pavel accentuează că această unitate este necesară atât în învătătură cât si în modul de viată, care e de fapt punerea în practică a teoriei.

2 Timotei 3:10 "Tu, însă, ai urmărit de aproape învătătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinta mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea..."

Filipeni 3:17-18 "Urmati-mă pe mine, fratilor si uitati-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveti în noi. Căci v-am spus de multe ori si vă mai spun si acum, plângând: sunt multi, care se poartă ca vrăjmasi ai crucii lui Hristos."

Orice om sincer trebuie să-si pună întrebarea:

Oare toate aceste denominatii, ale căror invătături se bat cap în cap, urmează învătăturile lui Isus?

Sfânta Scriptură nu dă o listă a tuturor învătăturilor false posibile. Ea transmite învătătura corectă pentru ca orice crestin din orice timp si din orice cultură să fie capabil să reprezinte voia lui Dumnezeu si să respingă tot ceea ce deviază de la adevăr. Calea cea strâmtă nu se schimbă, ea rămâne aceeasi în orice timp.

Iuda 1:3 Preaiubitilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obste, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptati pentru credinta, care a fost dată sfintilor odată pentru totdeauna.

Matei 7:13-14 Intrati pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viată si putini sunt cei ce o află.

La al treilea Congres al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) din 1961 s-a ajuns la următoarea formulare: "CEB este o asociatie fratească a Bisericilor care-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mântuitor, conform Scripturii si incearcă să raspundă impreună chemării lor comune pentru mărirea singurului Dumnezeu, în trei persoane, Tatăl, Fiul si Sfântul Duh"

Premisa realizării unitătii nu poate fi doar căutarea "minimului" acceptat de toti. "Pacea" obtinută cu pretul reducerii credintei la minimum rămâne doar o tentativa omenească, deoarece nu se bazeaza pe adevărul divin.

1 Ioan 2:21 V-am scris nu că n-ati cunoaste adevărul, ci pentru că îl cunoasteti si stiti că nici o minciună nu vine din adevăr.

2 Ioan 9-10 "Oricine o ia înainte si nu rămâne în învătătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învătătura aceasta, are pe Tatăl si pe Fiul. Dacă vine cineva la voi si nu vă aduce învătătura aceasta, să nu-l primiti în casă si să nu-i ziceti: "Bun venit!"

1 Ioan 4:6 Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoastem duhul adevărului si duhul rătăcirii.

Dacă doar acest "crez minim" ar fi fundamentul părtăsiei pe care o avem unul cu altul, atunci cum să ne raportăm la faptul că o multime de oameni în decursul acestor două milenii si-au sacrificat viata pentru credintă, alipindu-se de ceea ce au înteles că este adevărat?

Adevărul este singura legatură care-i apropie pe crestini - adevărul este baza unitătii. Toleranta care trece peste adevăr: "interpretarea Scripturii după felul individual al fiecăruia", împlineste mai degrabă avertizarea apostolului Pavel:

2 Timotei 4:3-4 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învătătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute si îsi vor da învătători după poftele lor. Îsi vor întoarce urechea de la adevăr si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

O astfel de atitudine nu face adevărul mai divers, ci este o sursă a învătăturilor false. Diferentele nu dovedesc unitatea, ci mai degrabă neascultarea.

1 Timotei 6:3-4 "Dacă învată cineva pe oameni învătătură deosebită si nu se tine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos si de învătătura care duce la evlavie, este plin de mândrie si nu stie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele ..."

Dovada interpretării corecte a Scripturii este o viată, curată, trăită în dragoste, conform principiilor biblice. În orice timp, crestinii alcătuiesc un singur trup prin Duhul Sfânt, care este

"... Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul si temelia adevărului." (1 Timotei 3:15)

[Descarca acest document in format pentru listare]

         [INTRODUCERE]          [CUPRINS SUBIECTE CRESTINE]          [DESPRE NOI]      

Internet: crestini.info